unde nu insistă nimeni să existe
tandemul împăcat și viața ca o cutie poștală
sângele asediat într-un pat început de boală
sunt doar câteva aspecte neelucidate din acest poem tandru
unde corpurile de femeie sunt cel mai des construite
din resturile atent selecționate ale unui condamnat la moarte

sensuri unice de fiecare parte a brațelor
aici este locul cel mai puțin indicat dintre lumi
pentru că suntem produsul minților noastre
nimic mai mult
nimic mai puțin

în viața mea
cearceafurile nu au fost schimbate niciodată
doar monologurile
și unele femei sau repetiții
din acest motiv foarte rar îmi vorbesc mie însumi
să nu mă pierd în obișnuit
să fiu țintuit în propria acceptare
să îmi mulțumesc pentru supraviețuire
pentru existența fără expresie
expresia fără îngropare
îngroparea în orbire

se aud respirații în ultima propoziție din trupul acestui poem


(C) Daniel Dăian